Fluturii albaştri (pastel)

Vântul vine-ncet şi fură floarea gingaşă a ierbii
Iar mirosul ei îmbată căprioarele şi cerbii,
Nările-n nesaţ adună parfumuri răscolitoare,
Nici nu ştii de unde vine,din ce pom,din care floare.
De-nchizi ochii poţi să simţi o trăire ca de vis
Adunând uitata boare din pierdutul paradis.
Urechea este vrăjită de un susur cristalin
Care pune-a lui răcoare sub al cerului senin.
Stând culcat în iarba crudă raze calde te mângîie,
Parcă-ar vrea în visul dulce către soare să te fure.
Când deschizi ochii încet le vezi drepte,aurite,
Strecurându-se timid printre crengi înmugurite.
Un nor vine şi umbreşte petecul de luminiş,
Vântul şi el se-nteţeşte mişcând fragedul frunziş,
Apoi soarele aduce mângîierea de căldură
Să simţi visul primăverii cum în tine se adună.

Prin luminile tăcute care vin,repede pleacă
Joacă fluturii albaştri peste pietre,peste apă,
Iar când se aşează-ncet peste floarea de sulfină
Sufletul tău obosit aripile îl alină.
Parcă pune-n tine pacea adunată din azur
Trăind clipa efemeră în al visului huzur.
Apoi fluturii albaştri îmbătaţi de floarea ierbii
Zboară-n crângul ce ascunde căprioarele şi cerbii,
Iară tu rămîi cu gândul aripilor pe sulfină
Care-n stropii azurii ochi şi suflet îţi alină.

Peste-adâncuri de pădure seara-şi pune deasa umbră,
Înainte de culcare soarele spune o rugă,
Adunându-şi raza-n sine,roşu precum este jarul,
Ochiul tău îl urmăreşte cum trece zilei hotarul.
Şi tot el e mângîiat de zborul uşor şi lin
Al păsării ce la cuib vrea al somnului alin.

Peste vârfuri înnegrite luna dă culoare bolţii,
În tine vine parfumul din regina albă-a nopţii,
O vezi cum stă peste iarbă deschizând gingaşe cupe
Chemând greieri fermecaţi în cântec să o sărute.

Vântul s-a oprit demult,nu mai fură floarea ierbii,
În crânguri dorm neştiuţi căprioarele şi cerbii,
Somnul nopţii a liniştit aripile azurii
Care stau cuminţi şi-nchise sub razele argintii.
Tăcerea îţi dă trăirea lumii de la început
Când iubirea era-n tot,şi în cer şi pe pământ.