…învățați să nu treceți peste ce este scris…
(1Corinteni cp. 1 v. 11, cp. 3 v. 3 și v. 16, cp. 4v. 6-7, și cp. 3 v. 11)

“Am auzit și eu de la ai Cloei
Că între voi e dezbinare, ceartă”,
Că adunarea voastră laolaltă
E-un foc de paie cu lumină moartă;
Că jertfele aduse pe Altar
N-au nici miresme sfinte și nici har.

Dacă-ntre voi sunt certuri, zavistii,
Cu basme și închipuiri băbești,
Nu mai sunteți ai Cerului copii.
Trăiți la fel ca oamenii lumești;
Și închinarea voastră laolaltă
E poleială, și oglindă spartă.

În pribegia vieții pe pământ
Vi s-a vestit Cuvântul minunat,
Că sunteți Templul Domnului ceresc
Și nu trăiți sub Lege și păcat;
Dar cine nu e sare și lumină
Nu are-n suflet dragostea divină!

Cine-a murit ca tu să fii salvat?
A murit Pavel, Petru sau Ioan?
Cine e Domnul sfânt și-adevărat?
Cine te poartă înspre Canaan?
Nu e Cristos Mărețul Salvator?
Nu este El Păstorul tuturor?

Cine te face bun, deosebit,
Și cine te conduce-n adevăr?
Și tot ce ai, ce daruri ai primit,
Nu sunt de la Părintele din Cer?
Ai tu câștig, vreo taină, vreun folos,
Că unii sunt mai sus iar alții jos?

Nu treceți peste tot ce este scris,
Și nu răstălmăciți Cuvântul!
De nu trăiți în sfântă unitate
Sunteți ca pleava care-o duce vântul;
Și ce-i mai trist, ca după ce-ai crezut
Să nu mai știi de unde-ai început.

Nu puneți, fraților, o altă temelie,
Nu alergați ca orbii în deșert!
Cristos e Temelia vieții, vie,
Cu El ne ținem drumul crucii drept;
El este pentru noi Răscumpărare,
Lumină, Viață, Dragoste, Iertare!

Iertați, iubiți, slujiți smeriți,
Cântați cu inimi nepărtinitoare
Înveșmântați în strai cuviincios,
Privind la Cer, la viața viitoare;
Numai așa, trăind în adevăr,
Vom lumina ca stelele pe cer!

Să nu ne mai mințim în firea veche,
Să nu trăim în dezbinări și ură,
Să nu ne pierdem în slujiri deșarte,
Să fim creștini și nu adunătură;
Căci pentru tot ce am făcut și-am spus,
Noi vom răspunde-n fața lui Isus!

Florești, Cluj