Te-am cunoscut

Te-am cunoscut când eram gol,
Pe-un drum ce duce spre abis,
Când mâna Ta,a pus uşor,
Ceva în mine,ceva scris:

"Astăzi de-auzi Cuvântul Meu,
Nu te-npietri ca în pustiu,
Chiar dacă-acum îţi este greu,
Căci Eu demult,demult te ştiu."

Te-am cunoscut când rătăceam,
Şi-aproape ca să fiu zdrobit,
Pe-o stâncă-n marele ocean,
Când glasul Tău l-am auzit:

"Cuvântul Meu e un ciocan,
Ce sfarmă stânca cât de tare,
Chiar dacă stânca e-n ocean,
Sau într-un suflet care moare".

Te-am cunoscut când mă-ntrebam
Ce stă in lume neclintit?
Şi-n gândul ce îl frământam,
M-ai îndemnat şi am citit:

" Cuvântul Meu e-o sabie,
Inimă,duh ca să despartă,
In lumea asta adânc taie,
Ca judecata să împartă".

Te-am cunoscut,când adevăr
În minţi de oameni căutam
Şi-n gânduri care vin şi mor,
Mi-ai pus lumină ca balsam:

"Cuvântul Meu e Adevăr
Şi doar prin El te poţi sfinţi,
El curăţă al tău ogor
Şi prin ce semeni,poţi trăi."

Te-am cunoscut atât cât pot
Şi cât mă laşi să înţeleg,
Căci unde eşti,la ce eşti tot,
Doar prin credinţă pot să merg.

Şi-ai zis:"Cum viaţa o trăieşti
Şi pe-al ei drum ce-ai de făcut,
E să arăţi că Mă cunoşti,
Aşa cum Eu te-am cunoscut".