Să păstrezi în conștiință

Să păstrezi în conștiință
Pe Slăvitul Creator
Altfel nu ai biruință
Căci ești doar un muritor
-Absolută neputință –

Strânge în inimă Cuvântul
Că-ți edifică credința,
Altfel te va împinge vântul
Din eșec în neputință
Și-ți vei călca Legământul...

Roagă-te cu înțelepciune,
Viața ta de rugăciune
Să nu fie ca tăciunii,
Doar prin focul rugăciunii
Frângi a nopții urâciune!

Învață să mori căci „eu”
Nu-i plăcut lui Dumnezeu,
Locul lui este pe cruce!
Când coboară îți aduce
Boală și necaz mereu.

Cu cât mori față de tine
Răstignindu-ți zilnic firea
Cu atât trăiești mai bine
Și primești puteri divine
Să-ți îndeplinești menirea.

Ține-ți inima curată,
Fugi de prefăcătorie!
Numai dragostea curată
Are parte de răsplată
Ca podoabă-n veșnicie.

Să n-ai inima înjugată
La vreun jug nepotrivit!
O trudă neadecvată
N-are rod vrednic de plată
Doar „ca prin foc” izbăvit!

Mintea să-ți fie udată
De Izvorul potrivit,
Că sămânța semănată
Într-o țarină uscată
Rod n-aduce însutit...

„Să fii ca un pom sădit
Lângă un izvor de apă”!
Căci omul neprihănit
E prin roadă definit
Și Izvorul ce-l adapă.

Fii blând și smerit în toate
Cum a fost Domnul Isus,
Doar așa vei avea parte
De o încununare aparte
Și de Slava cea de Sus.

03/08/2016*Ioan Hapca
(Zaragoza)