Doamne, dacă n-aș avea
Glas să-mpărtășesc părerea,
Mulțumirea sau durerea,
Atunci, Doamne, Te-aș ruga
Să-mi vibrezi Tu coarda vocii!
Și pe-altar de adorare
Ți-aș aduce o cântare
Ce Ți-o-nalță orice floare
Când presimte-n ea bobocii,
Împrăștiind peste coline
Vorbe bune, despre Tine.

Doamne, dacă n-aș avea
Decât liniște, să port
În timpanul meu cel mort,
Atunci, Doamne, Te-aș ruga
Ca oceanul de tăcere
Să-l seci Tu, de dragul meu;
Ca să pot s-aud mereu
Despre bunul Dumnezeu,
Despre marea Lui putere-
Și-orice strigăt de-ajutor
Să mă facă lucrător.

Doamne, dacă n-aș avea
Decât ochi fără privire
Ca-ntr-o lungă adormire,
Atunci, Doamne, Te-aș ruga
Ca, în marea-Ți îndurare,
Să-mi redai culoarea vieții,
Bucuria dimineții,
Vraja din lăsarea ceții.
Și, văzând a Ta lucrare,
Să mă-nchin și să Îți spun:
-Doamne, știi că totu-i bun!

Doamne, dacă n-aș avea
Chip să mișc a mea făptură
În lumeasc-alergătură,
Atunci, Doamne, Te-aș ruga
Să-mi strângi oasele uscate,
Să-mi faci umblet, să-mi faci pas,
Să fiu mântuirii glas
Din cetate în cetate;
Ducând până-n largul zării
Vestea bună, a iertării.

Acum văd, aud, vorbesc,
Întind mâna sau pășesc
(Pentru toate-Ți mulțumesc)!
Însă, Doamne, Te-aș ruga
Să-mi dai fir de-nțelepciune
Ca să spun, în rugăciune:
-Doamne, dacă n-aș avea
Tot ce am, tot ce mi-ai dat,
Tot pe Tine Te-aș urma
Ne-ncetat.