Iată...se aude-un Glas străbătând pământu-ntreg
Mulţi se-opresc să Îl asculte dar puţini Îl înţeleg
Căci în lume multe inimi s-au răcit...s-au împietrit
Şi-au uitat de bucuria de-a iubi...de-a fi iubit...
Se aude-un Glas divin străbătând prin galaxii
Şi ajunge printr-un murmur la ai Domnului copii...
Sufletele se-nfioară iar pe-altar cărbunii stinşi
Prind să ardă cu putere de iubirea Lui atinşi...
Spune-mi tu, ce-alergi prin lume oare-auzi divinul Glas?
Ştii tu cât e viaţa ta? Cât din ea ţi-a mai rămas?
Ce comoară-ai strâns aici să o poţi lua cu tine
Când te va chema acasă Domnul zărilor sublime?
Iată se aude-un Glas...stai şi-ascultă...îţi vorbeşte...
Domnul se coboară iarăşi să-ţi spună că te iubeşte!
Tot pământul se-nfioară...tu ce faci? Nu vezi? N-auzi?
Când un Tată îţi vorbeşte de ce oare nu răspunzi?
Vulcan-14-08-2016
Mary