Copilul meu...
-N-ascunde în umbrele vremii
Brațul ce te-a legănat,
În rugăciuni și lacrimi
În sfântă dragoste ai fost purtat.
Nu da uitării lacrimile mamei
Și șoaptele iubirii spuse-n rugăciune,
Spre Cel ce e Mântuitor
Să nu ajungi în viață, un lepădat tăciune.
Nu te întoarce cu privirea,
Din ochii celei ce ți-e dulce mamă,
Ce-n mijlociri de rugi te-mbracă
Să nu îți fie niciodată teamă.
Nu răsplăti cu nepăsare mama
Ce te cheamă-n rugi de noapte
Sau dimineața pe răcoare
Să-I mulțumești Aceluia
Ce deseori ți-a fost salvare.
Să nu-ți schimbi hrana,
Ce-acasă ai mâncat-o niciodată!
Hrana cerească, proaspătă, bogată,
Să nu mănânci din mucegaiul lumii
Unde se-adună la ospăț, nebunii humii!
Acei ce Îl disprețuiesc pe Creator,
Pe Duhul Sfânt Mântuitor.
Să nu bei ape ce izvorăsc din iad,
Bea cristalinul apei cu reflexii-jad,
Din Duhul Sfânt pornite,
Spre cei aleși să fie slobozite.
-Să nu asculți decât de Dumnezeu!
De Tatăl Sfânt, de Fiul Său,
Prin Duhul slavei scump și tare,
Să ai cu Trinitatea asemănare
Cu lacrimi sfărâmate de focul arzător.
Îți scriu iubitul mamei dor,
Să nu te angajezi nicicând
La cel ce stăpânește lumea,
La cel ce uscă sfânta urmă,
În cel ales de Dumnezeu,
Cum ești și tu ales, copilul meu.

MAMA...