Apune soarele departe
Şi totul pare răsfirat ,
Şi dorurile-ascunse toate
În inimă s-au deşteptat ...

Departe se-nveşmântă luna
În haine albe de mătase ,
Iar stelele clipesc într-una ;
Se-aprind luminile în case .

Pădurea mişună de umbre ,
Se-adapă viaţa la Izvor .
Un susur vine de pe Munte ,
Privind în zare mă-nfior ...

Suspină inima în mine ,
Tresare sufletu-mi mâhnit ;
Privesc departe spre coline :
O , când va fi să Fii Venit ?

Zăresc în depărtări adânci
Scânteie tainice ascunse :
O Nouă Rază printre stânci ,
Lumini noi si nepătrunse ...

În inimă un dor se naşte ;
În suflet val de-nfiorări .
Întorc privirea înspre astre :
Păşesc pe-a cerului cărări ...

Privirea-mi se-avântă departe ,
Timpul parcă s-a oprit ...
Un cântec se-aude în noapte :
E dorul care l-am şoptit ...

O rouă rece mă loveşte ;
Privesc spre mine-nstrăinat ...
Răsare ceaţa printre astre ...
Şi mă ridic înfrigurat ;

Privesc din nou înspre coline
Şi tremurând , un dor şoptesc :
- Nu mai e mult şi Cel ce Vine
Il voi vedea , ... nădăjduiesc ...