Sonet de Septembrie I

Cu struguri albi şi rozi plini de dulceaţă
A sosit Septembrie luna plină de gustări
Revărsând aromele, pentru întremări -
Celor ce aşteaptă-n zori de dimineaţă.

Sarcina-i preaplină, căci de îngreunări
Geme răsuflând, ca venind din ceaţă
Cu sudori pe frunte şi pe-ntreaga faţă,
Căci roade-şi revarsă, peste aşteptări.

Gustul de arome, pofta-ţi ţine trează
Şi te-mbie-ntr-una, să-l mai savurezi,
Simţi că dacă suferi, te-nsănătoşează,

Prinzând noi puteri, ce le simţi şi vezi...
Crescând în tărie, - viaţa-ţi ’naintează,
De-n Tatăl Ceresc, tu mereu te încrezi! ...

Flavius Laurian Duverna
28 august 2016