Ai murit și ai înviat
Prin jertfa Ta,
Tu ne-ai salvat,
Tot păcatul l-ai iertat,
Și viața noastră s-a schimbat.
Ochii Tu mi-ai deschis
Să pricep ce este scris...
S-a-ntâmplat ce Tu ai zis,
Eu credeam că-i doar un vis.
Și pe toți ne-ai învățat
Cum e dragostea de fapt...
Fratelui să îi slujești,
Pe vrajmaș să îl iubești...
Să iubești pe cel mai mic,
Ăl mai slab, mai progonit,
Și să rabzi cu îndurare
Și pe fratele cel mare...
Adevărat, adevărat vă spun,
E păstorul cel mai bun,
A lăsat o turmă-ntreagă
Să salveze oaia neagră...
Cred că poezia spune destul de la sine, începând cu titlul și continuând chiar cu prima stofă.
Eu cred ca este o poezie care trebuie să ne aducă amine cât de mult ne iubește Isus și ce înseamnă dragostea....și într-adevăr e Păstorul cel mai bun.
Și pe mine m-a salvat, care chiar am fost oaia neagră. Este și în Biblie scris undeva dar nu îmi aduc aminte ...Păstorul lasă cele 99 de ori să o găsească pe cea pierdută. Exact așa m-am simțit și eu.....și e mare bucurie când Păstorul se întoarce cu oaia pierdută :)
Vă îmbrățișez cu dragostea lui Isus!