PSALMUL 8

Doamne, cât de mare eşti
Toate le chiverniseşti.

Iată că de-acum Cuvântul
E vestit pe tot pământul

Slava-I mai presus de cer
Peste tot ce-i efemer.

Ṣi-i vestită-n vers şi cântec
De prunci gângurind în pântec.

Când privesc pe cer la stele
Văd lucrarea Ta în ele.

Pe duşmanii-Ţi răi şi cruzi
N-ai ureche Să-i auzi.

Dar ce-i omul, Tată Sfinte
Să iei Tu de el aminte?

Ca îngerii mai prejos
L-ai facut şi ce folos?

Si cu sfânta Ta lumină
L-ai sculat pe om din tină.

Din mătasea cărnii lui
I-ai făcut la om alt pui

L-ai pus pe pământ să crească
Ṣi să se învrednicească

Să vestească slova sfântă
Ṣi la cei ce nu cuvântă

Să fie stăpân şi rege
Pe pământul care trece.

L-ai făcut mai jos ca Tine
Să se-ntoarcă în lumine

Iată că de-acum Cuvântul
E ştiut pe-ntreg pământul.

Dar ce-i omul, Tată Sfinte
Să iei Tu de el aminte?

Copyright © 2016 Marin Mihalache