Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău și eu, ca și tine, am fost făcut din noroi. Iov 33:6

N-am fost făcuți din praf de stele,
Deși privim cu dor spre ele,
Am fost făcuți din noroi,
Deși purtăm lumina în noi.

Cât de înalt e cerul,
Departe de pământ,
La fel de înalt este și gândul,
Părintelui Preasfânt.

Și dacă e departe steaua,
De glia pământească,
Cât de departe este calea sfântă,
De calea omenească.

Privește, calea urcă unde ai fost chemat,
Ce limpede e cerul, e străveziu curat,
Când razele de soare topazul îl străbat,
Și luminează omul care zace în păcat,

Fața de lut e timpul să renască,
Privirea de la lume ridică-o în sus,
Iubirea Tatălui în ea să se oglindească,
Cu toată îndurarea cerului de sus.

Să-ți strălucească dragostea curată,
Din ochi sa se reverse blândețea minunată,
Cuvântul tău să aducă mângâiere,
Să dea lumină celui care piere.

Și dacă e vrășmașul o mare înfuriată,
Și te lovește zilnic cu al urii negru val,
El pacea n-a gustat-o aproape niciodată,
Trăind ca să împroaște numai noroi și mâl.

Sărmanului căzut în mreaja nedreptății,
Chiar de-i însuflețit de forța răutății,
Să-i lumineze calea lumina ta curată,
Candela ta să nu se stingă niciodată!

Să vadă frate și cel orb luminile prea sfinte,
Și dragostea ce-i poartă Al nostru Sfânt Părinte,
Arată-i evanghelia, preasfintele cuvinte,
Să-i lumineze viața, de astăzi înainte.

Arată-i cerul, arată-i noua casă,
Că are-o nouă viață, pe aceasta de o lasă,
Uniți cu toți să ajungem a mirelui mireasă,
Biserica frumoasă,
Cinstită și slăvită frumoasă și aleasă.

Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac și în veci de veci. Daniel 12:3
Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. Isaia 57:20

Ioan Moldovan
30.08.2016

Poezia a fost revizuită în 10.09.2016