În casa care ne rugăm
Azi vin şi-mi plec genunchii,
Deschide Doamne cerul Tău
Revarsă-Ţi în noi Duhul.

Ploaia târzie să o dai
Să astâmperi orice inimi
Fă între noi un colţ de Rai
Ca hrană, dă Cuvântul.

Sângele-Ţi ca vin L-ai dat
Ca pâine Ţi-ai dat trupul
Luaţi, mâncaţi din trupul Său
Şi-ţi birui mormântul.

Ascultă Israele, Casa Mea
Va fi o casă a rugăciunii
Să nu-Mi veniţi spurcaţi în ea
De vreţi să nu Mă mânii.

Când vii ca să te rogi în ea
Să nu o faci din fire
Nu vă făliţi 'n-aintea Mea
Căci Eu vă cunosc inima și cercetez rărunchii.

În fața Mea, să te sfințești!
De trei ori, sfânt e Domnul!
Ca jertfă inima-ți doresc
Nu aurul și argintul.

Oare cum să iți mai vorbesc?
Tare esti la cerbice!
Popor ales. . . de te împietrești
Oare ce-ți mai pot zice?

Căci pe prooroci tu Mi-i ucizi
Cu vorbe azi, nu cu pietre
De ce lovești în Duhul Meu
Și nici nu stai de veghe?

Ce n-am făcut Eu viei Mele?
Ce i-aș mai putea face?
De ce-Mi dați spini și mărăcini
În loc de rod cu must și vin, nu știți cu cine aveți de-a face?

Eu vă doresc cu gelozie
Voiesc să fiți poporul Meu
Israele, te pregătește
Să întâlnești pe Domnul tau!