Samariteanul


Bunule samaritean,
Din drum de ce te-ai oprit?
Lângă omul cel sărman
Ce avea trupul zdrobit?

De ce l-ai cuprins milos,
Peste el te-ai aplecat,
Nu aveai nici un folos,
Lângă el de ce ai stat?

Te-a-ntristat cum l-ai găsit...
Jefuit de tot, bătut,
Al său chip când l-ai privit
Te-a durut atât de mult...

Era un om ca şi tine
Cu treburi călătorea,
Cu gândul să facă bine
Însă nu a fost aşa...

A ajuns jos, umilit,
Fără de avutul său,
Plin de sânge şi rănit,
Cum nu se putea mai rău...

A trecut pe lânga el
Un preot ce se grăbea
Şi nu i-a păsat defel
De omul ce se sfârşea,

Căci cu treburi a plecat
Şi nu putea zăbovi,
L-a văzut, dar l-a lăsat,
Poate altu-l va găsi...

A trecut şi un levit...
Dar nici el nu s-a-ndurat,
Ci din contră s-a grăbit
Şi jos în praf l-a lăsat...

Nu a vrut să se oprească
Caci era prea complicat
Şi-a pornit să-l ocolească
Să nu fie implicat...

Omul în drum a rămas
Şi abia mai respira...
Dar a auzit un glas...
Un om înspre el venea...

Un samaritean era,
Bun, milos şi-ndurător.
Înspre Ierihon mergea
Era şi el călător...

Omul jos când l-a văzut
De el s-a apropiat...
A-nţeles... era căzut...
Rănit şi îndurerat...

A rămas, l-a ajutat,
Rănile i-a oblojit,
Pe-al său asin l-a urcat
La un han au poposit.

În grijă apoi l-a dat
Hangiului i-a plătit
Să fie bine tratat
Şi să fie îngrijit.

Buni samariteni să fim,
Aşa ne spune Hristos.
Ajutor să oferim,
Să fim la toţi de folos,

Şi să fim împlinitori
Cum ne cere Dumnezeu
Şi de semeni iubitori.
Chiar dacă ne este greu,

Domnul ne va răsplăti
Nu rămâne îndatorat,
Şi iubiţi de El vom fi
Căci în tot L-am ascultat.

Amin

Câmpia Turzii, 25 august 2016