“Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și râurile n-ar putea s-o înece;
jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.” (Cântarea cântărilor 8:7 și 8:6)

Scumpa mea Iubire, n-am să uit nicicând
Haru'-mpărtășirii, chipul surâzând.
Cât voi fi în viață, pentru-al vieții rod,
N-am să uit, Iubire, al iubirii pod!

N-am să uit, Iubire, darul minunat,
Dragostea și harul fără de păcat.
Suntem împreună, orișiunde-am fi,
În oricare noapte, în oricare zi.

Dragostea Luminii, plină de mister,
Ne-a legat în taină, pe pământ și-n cer.
Nici o încercare, nici o ispitire
Nu au rupt credința noastră în iubire!

Noi avem belșugul stărilor divine,
Și Lumina Vieții, și cărări senine.
Pot să uit vreodată rodul împlinirii,
Haina bunătății, jertfa dăruirii?

Te-am pus ca pecete pe inima mea
Și, nimeni, în lume, n-o să mi te ia!
Sigur, va rămâne, pentru veșnicie,
A noastră credință, și iubire vie!

Și vom fi-mpreună, peste-al zării prag,
Scumpa mea Iubire, sufletul meu drag!
Și vom fi-mpreună, veșnic în unire,
În aceeași haină, scumpa mea Iubire!

Și vom fi la Sfânta, Mare Sărbătoare
Dincolo de stele, dincolo de soare,
Ocrotiți de Domnul, în iubirea Sa,
Pe care,-mpreună, noi îl vom vedea!


Florești, Cluj