O viață-ntreagă de-aș avea
Nu mi-ar ajunge timpul,
Să te slăvesc căt eu aș vrea
Prin slovă și purtarea mea,
Căci toamna vieții bate-n geam
Grăbindu-mi anotimpul.

Îmi pierd chiar șirul uneori
Văzând cum fuge vremea,
Cerând în gândul meu răgaz
Să pot culege ,,clipe-adânci”
În care eu să te întreb
Iar tu, duios să îmi răspunzi.


Mă uit la ceas, nerăbdător,
Dorind să-l dau ‘napoi,
Dar secundaru-mi spune clar
Să prețuiesc cea mai rămas,
Să nu mă uit la cea trecut
Ci să iubesc ce tu mi-ai dat.