Ce-i viața-aceasta plîns și chin?
Furtună sau un vînt năprasnic?
Un bocet frânt sau un suspin?
Sau e un țipăt ce-i zădarnic?
Sau poate e doar bucurie?
E zîmbet cald pe buze dulci
Ce îți trezește mult dorința
De-a te trezi cînd iar te culci?
Oare-s în viață doar probleme
Și grijuri fără de hotar?
Sau poate clipe fericite,
Pace și dragoste și har?
De multe, multe ori în viață
Noi ne simțim purtați de val
Fără un strop de siguranță
Că vom ajunge-ntregi la mal
Și-n mintea noastră multe gînduri
Se înroiesc neîncetat
Și multe lucruri poate-ncearcă
Că să ne țînă-ncovoiați
Poate că Petru altădată
Mergînd pe mare a crezut
Dar el avea-n față pe Fiul
Ce să-l ajute a putut.
Așa ți noi ca acel Petru
Stăm des pe mare-ngrijorați
Purtînd în inimă povara
Cu frică de-a fi înecați.
Cînd valu-i mare și furtună
Ne stă-mpotriva pas cu pas,
Atunci cu toată îndrăzneala
Strigăm la Tatăl într-un glas.
Căci Tatăl sfînt e cel ce spune
"Am să te port în palma mea
Și niciodată -n astă lume
Eu singur nu te voi lasă.
În orice clipă-a vieții tale
Oricît de rău nu te-ai simți,
Să știi că barca vieții tale
La malul sfînt va poposi.
În palma Mea vei stă în pace
Și-n suflet liniște va fi,
Căci Eu am să te strîng de mînă
Cînd sus în ceruri vei sosi."
pai...ce pot sa spun...idea de a scri anume aceasta poiezie mi-a venit in urma unei discutii cu o persoana care mi-a scris urmatoarele rinduri"dar eu as fi ca o barca in mijlocul furtunii batuta de valuri incolo si incoace fara vre-o speranta sa vad malul "m-am gindit ca persoana are o problema sau ca viata ei nu ar fi asha cum shi-ar dori shi reeshind din asta a aparut shi poiezia.