Am căutat ca-n rugă s-aduc alese slove
Și-n iscusință seacă să mă exprim, uitând
Că nu o formă goală m-apropie de Tine
Cât agonia luptei și ochiul lăcrimând.

Credeam c-un glas puternic și-o voce de răsunet
Coboară sfinte Haruri, ca-n ziua de Rusalii,
Pân' am putut pricepe, din rugăciunea Anei,
Cã nu-n noian de vorbe sau dogmã Te-ascundeai.

Când, ocrotit de toate, făr' grijile de mâine,
Îmi aplecam genunchii, alături Te simțeam,
Dar mult, cu mult mai mult, când zbuciumat, în noapte
Îmi revărsam durerea, că Tu-erai tot ce-aveam.

Știam că-n rugăciune pot cere pază, hrană
Și nopți netulburate și soare, izbăviri
Pân' am privit la Tine, căci Tu, lipsit de toate,
Doar Voia Suverană căutai a împlini.

Ca ucenicii-odată, Îți cer: "Mă-nvață ruga!"
Mă-nvață ruga sfântă, n-un ritual de fier,
Vreau să Te știu aproape, să-Ți simt blând adierea,
Și-atunci, mi-ajunge harul unui uitat ungher.

Că, uneori, în viață Te văd așa departe...
Și n-am putere, Doamne, să strig în rugăciuni,
Iar dacă deznădejdea și grija mă apasă
Primește-mi glasul mut și chinul din priviri.

Îmi iartă nepăsarea de neglijez vegherea
Și dă-mi mi din nou puterea să-ngenunchez, umil
Doar conectat cu Cerul în sfântă părtășie
Primesc eternă pace cu dor măreț, sublim.

Trezește-Ți, Doamne, -urmașii, să prețuim vegherea
Că prea multa rutină ne-a jefuit de jar;
Vrem să-nvățăm nu vorbe, concepte uimitoare
Ci fie-ne-n veci ruga o jertfă pe altar!

Amin