Vino mamă dragă, vino dintre străini,
Acolo porți în suflet cunună grea, de spini,
Florile lăsate pământul să le crească
Le năpădesc ciulinii, vântul le face iască.

Vino acasă tată, carii grinda rod,
Se năruie și stâlpii și scara de la pod,
Te-așteaptă copilașii bizuiți pe tine
Să legi cuibușorul în armonii divine.

Veniți pribegi, veniți, vă faceți datoria,
Vă îngrijiți copiii, părinții, România,
Voi purtați în palme pomezi alinătoare,
Veniți, să nu le pierdeți trudind în depărtare.

Vino române-acasă, în depărtări te-ai dus,
Acolo unde poarta e cu valet inclus
Și cu doi ochi de-a roata cercetând alene,
Dar tu, tu porți în suflet cununi de sânziene.

Vă cheamă lanul copt, codrul în freamăt dulce,
Veniți acasă, chiar dacă e greu sub cruce,
Vă cheamă ciocârlia în triluri suspinânde,
Purtați-vă iar portul și traista cu merinde.

Veniți să-ncingem ruga în iz de busuioc,
Să punem mămăliga pe masă la mijloc,
Căci bogăția noastră e sufletul curat,
De aceea Dumnezeu ne-a binecuvântat.

În susurul de Har se-aude un glas duios,
Umple întreg pământul chemarea Lui Cristos,
Veniți, veniți Acasă din scurta pribegie,
V-am pregătit Cetatea pentru veșnicie.