Salvare-n Har

O, Doamne eşti aşa de mare
Că ceruri nu Te pot cuprinde
Prin măreţia-Ţi ce se-ntinde
Şi-n veci Ea stă nepieritoare
Prin forţa-I vastă, creatoare
Ce pretutindeni, se extinde!

Totuşi, nu-l uiţi pe cel smerit,
Pe omul când căzut sub vină
Te strigă-n lacrimi şi suspină,
Să-l ierţi în toate ce-a greşit
Prin Jertfa-Ţi ce i-ai pregătit
Să poată-n har... fi mântuit!

Din cerul de sus Prea Sfânt
Tu Îţi reverşi marea îndurare
Peste-orice inimă-n cercare,
Ce-o poartă-n sufletul înfrânt
Spre-al întări şi sta-n Cuvânt
În orice timp şi împrejurare!

Şi-astfel, în dragoste-l susţii
De a trăi şi-umbla-n lumină
Prin Jertfa Golgotei deplină,
Ce-i dau nădejdea-n bucurii
Prin har s-ajungă-n veşnicii
În starea de-apururi senină!

Flavius Laurian Duverna
11 septembrie 2016