Vai de aceia cari doresc
Tot răul să se verse-n lume ,
În urmă cad , se prăpădesc
Sunt biruiţi de cele bune ...

Vai de aceia care mint
Şi-n inimă strecoară îndoiala ...
Se trec ca pulberea în vânt
Şi-n urma lor roieşte ploaia ...

Vai de aceia care sting
În inimă iubirea şi fiorul ...
Ei focul morţii şi-l aprind
Şi-n cupa lor plineşte-amarul ...

Vai de cel care respinge
Ne-ntemeiat o dragoste curata ;
Inevitabil soarta i se frânge
Iar inima-i e-nsângerată ...

Vai de cea care urăşte
Când dragostea-i surâde-n cale ...
Ea soarta şi-o pecetluieşte
Şi-n inimă seceră jale ...

Vai de sinele-mi nevrednic
Când jalea mi se frânge-n suflet ...
Aş vrea să plâng , sa râd cucernic
Să urlu fără chip de sunet ...

E vai şi-amar când toate cele
Se zbat în haos fără ţel ...
Dar Dumnezeu , Stăpân peste mistere
Le ordonează cum vrea El ...

E bucurie , fericire-nbelşugată
Creaţia când Îl laudă pe Creator :
O dragoste desăvârşită arătată
Venind la noi din Cerul Cerurilor ...