Am ridicat altar

Din bulgăre murdar,
Noroi şi ciob de vise
Am ridicat altar
Cu mâinile întinse.

Cu trudă şi sudoare
Cu greu şi neajuns,
Am ridicat altarul
Dar nu a fost de-ajuns.

Mă-ntrebam în taină
Privind altarul mic,
De ce nu-mi răspunzi Doamne,
De ce nu spui nimic?

Am pus în el iluzii
Şi tot ce am visat,
Am pus bucăţi din mine
Şi tot ce am sperat!

Am ridicat altar,
Dar nu priveşti spre el
Am ridicat altar
Ce pot să-ţi mai ofer?

Imbrăţişarea rece
Cu gheare ca de leu
Mă-afundă-n deznădejde
Şi-L strig pe Dumnezeu.

Deodata, braţul deznădejdii
Nu mai apasă greu
Şi simt o mână caldă
Mână de Dumnezeu.

Şi simt văpaia vie!
Mă uit şi stau uimit,
Altarul mic e-n flăcări
Chiar tot s-a mistuit.

Am înţeles că-altarul
Ce greu l-am făurit
L-am construit, o, Doamne
Cu material greşit.

Tu nu doreşti ca voia-mi
Să se facă altar,
Ci voia Ta o Doamne
Să ardă mai cu har.

Tu nu doreşti iluzii
Ce se destramă uşor,
Tu doreşti viaţa-mi toată
Să ardă mai cu dor.

Am ridicat altar
Din material ceresc,
Am ridicat altar
Lepădând ce-i lumesc

Şi jertfa ce am pus-o
Sa ardă-ncetişor
E viaţa mea răpusă
Strigând spre Tin’ cu dor!