E luptă pe calea credinţei...

E luptă pe calea credinţei…
Nu poţi păşi mereu cântând!
Deşi sortit eşti biruinţei,
Adesea ai să mergi plângând

De a durerii grea povară
Ce semenii-ţi pun pe grumaz.
E drept că ea nu te omoară,
Da-i greu să rabzi, când ai necaz.

N-o să primeşti vreo mulţumire
Că le faci bine tuturor
Şi că-i înconjuri cu iubire,
Ci vei primi ocara lor.

Pe-acei care pe Miel urmează
Precum Domnul Isus a spus
Nimic nu poate să-i oprească
Din calea care duce sus!

El zis-a : ”Dacă după Mine
Vrea ca să vină cineva,
Tre’ să se lepede de sine,
Să-şi ducă zilnic crucea sa”.

El Însuşi, Mielul fără vină
A dus pe umeri crucea grea
Ca noi să putem sta-n lumină,
Să fim iertaţi de vina grea.

De-aceea, pe-a credinţei cale
Cu El vrem a ne-asemăna.
Păşi-vom pe urmele Sale
Oricât de mult ne va costa!

Căci vrem să auzim la urmă,
Când Domnul ne va judeca:
“Voi, oile din mica turmă,
Veniţi aici, la dreapta Mea!"