Inima noastră o știi!


Doamne, Tu ne cercetezi,
Inima noastră o știi,
Și înlăuntrul nostru vezi.
Vezi tristeţi, vezi bucurii,

Tu vezi și fățărnicia
Celui care n-are teamă,
Vezi și prefăcătoria
Celui care nu ia seamă...

A Ta slavă şi mărire
Și al Tău nume preasfânt,
Pe acel făr' de simțire
Ce-are numai rău în gând,

Îl vezi pe cel mincinos
Care planul rău urzește,
Vrea să pară credincios
Dar de alții clevetește...

Și vorbe grele aruncă
Celor ce-s în jurul său,
Toate ar vrea să le conducă
E nemulțumit mereu.

Și nu va fi mulțumit
Niciodată pe pământ,
Căci deloc nu-i pocăit
Numai rele are-n gând:

Cum să facă, cum să dreagă
Tot în jur, să murdărească?
Se gândește să aleagă
Vorbe, ca să pedepsească.

Nici un om nu-i respectat
De cel ce-i clevetitor,
În toate-i amestecat
Parcă ar fi judecător.

Domnul le vede pe toate,
Cine-i drept, sau necinstit,
El cu-a Lui dreptate poate
Ca să-l facă mai smerit,

Să îl urce, să-l coboare,
După a lui vrednicie,
Să-l înalțe, să-l doboare,
Sau, nicicând să nu mai fie.

Numai Domnul are dreptul
Să le judece pe toate!
El a dat pentru noi prețul
Să ne scape de la moarte.

Tot El ne va judeca,
A noastră inimă-o știe.
Unii, cu El vor pleca,
Alţii, în foc pe vecie.

Amin

Câmpia Turzii, 26 septembrie 2016