Iubirea, iubirea, iubirea,
Frumoasă, curată, senină,
Îmbracă în duh nemurirea
Și spală pe om de țărână.

Revarsă a Cerului pace,
Coboară la cel părăsit,
Și rabdă, și cântă, și tace,
Și-acoperă pasul trudit.

Ce rază cerească, ce dar,
Ce dulce, divin curcubeu,
Ne-a dat în lumină și har
Părintele sfânt, Dumnezeu!

De n-ar exista pe pământ
Cu starea preascumpă, iubirea,
Ne-am pierde ca frunza în vânt
Și n-am fi gustat nemurirea!

Dar, slavă, cu fruntea plecată,
Celui ce-a creat fericirea,
Căci veșnic va fi lăudată
Iubirea, iubirea, iubirea!


Florești, Cluj