Unde-i oare viaţa noastră
Ce-am visat-o din pruncie?
Unde-s zilele senine
Clocotind de bucurie?
Unde s-a ascuns iubirea
Ce ne-a legănat cândva
Cu alaiul ei de doruri
Ce nicicând nu-l vom uita?
Spune-mi...oare unde-i visul
Ce în viaţă ne-nsoţea
Şi-acea pace dulce, sfântă
Ce în noapte ne veghea?
Vreau să ştiu unde-i credinţa
Şi speranţa şi iubirea?
Unde-s dalbele aripe
Ce-atingeau nemărginirea?
Oameni buni...priviţi spre ceruri...
Nu rămâneţi reci şi goi
Doar aşa primiţi puterea
Să luaţi viaţa înapoi!
Vulcan-20-09-2016
Mary
Ce-am visat-o din pruncie?
Unde-s zilele senine
Clocotind de bucurie?Ce 'ntrebare minunată/ Și ce gânduri o-nsoțesc/Adevărul unui însă,/ Sunt lucruri ce copleșesc/Când în viața de credință/ Noi pe Domnul am primit/Am promis s-avem în toate/, Numai lucruri de dorit/Însă viața ne-a schimbat,/Și-alte obțiuni ne-a dat/Visul nostru din pruncie,/ E tot în copilărie/Pentru că n-am mai crescut/ Prin ceea ce este sfânt/Isus scump Îți mulțumim!/Pentru gândul ce-l primim/Pentru că și azi ne-ai dat/Din Cuvântu-ți încercat/Mult har și multe binecuvântări.
Clocotind de bucurie?". Intradevar bucuriile prunciei ne chiama din urma nostalgic. Dar daca devenim copii ai lui Dumnezeu, bucuriile duhovnicesti de la Domnul ne umple inimile acum si in veac... Felicitari, har si pace.