Şi iarăși ai plecat
Autor: Lucica Boltaşu  |  Album: Vorbește cerul  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de lboltasu in 06/10/2016
Și iarăși ai plecat, tu, vară aurie,
Din mioritic plai, spre alte galaxii,
Iar ai lăsat în urmă parfum de iasomie,
Pe struna existenței, plăpânde armonii.
În frunze, îmi văd starea, strigarea ce e mută
Și traiectoria care mă înveşmântă-n lut,
În neputința cărnii, durerea-i mai acută,
Dar sufletul zâmbește, chiar dacă e căzut.

Când lăcrimează cerul, mă contopesc cu ploaia
Și mă aștern pe glie, ca roua-n dimineți,
Sunt ramurile goale, la fel e goală foaia,
Ce ar putea descrie povestea altei vieți.
O viață de izbândă, hțcu pace și iubire,
Speranță, sănătate, puteri și bucurii,
Dar am primit durerea, ca mod de viețuire
Și marea întrebare: "A fi sau a nu fi!

Și mă proştern, în rugă, Îți cer mărite Tată,
Să îmi astâmperi focul din trupul marmoreu,
Țepușul ce mă ține legat, să-l scoți odată,
Să pot umbla pe cale, căci tare-mi este greu!
Mă lupt de unul singur, dar nu fără de Tine,
Credința mi-e armura ce-o port când sunt lovit,
Cânt tremură piciorul și-n duh mocnesc suspine,
Îmi amintesc cât Doamne, pe cruce-ai suferit.

Această epopee aprinde-n mine dorul
De-a explora mărirea, de-a fi cu Dumnezeu,
Se-aştern cuvinte-n șiruri, se deapănă fuiorul
Iubirilor ascunse de veac, în pieptul meu.
E frig, în ruginiul ce umple arealul,
Văd un boboc de floare, un mugur întârziat,
E ocrotit de crucea ce străjuiește dealul,
Pe care-a fost odată Isus crucificat.

Și chiar de bate vântul și bruma se așterne,
Iubirea infinită îi este-un aliat,
Chiar dacă mușcă gerul și clipele îi cerne,
Viziunea nu și-o pierde, de-a fi un rod bogat.
Da, frăgezimea piere! Frumosul și culoarea,
Parfumul, se disipă! Ce e surprinzător,
Că nu e o-ntâmplare aceasta! Transformarea,
E calea care face pe om mai veghetor.

Și eu, cu vântu-n plete, cu ploi ce cad pe față,
Cu brațele întinse ca ramul dezgolit,
Simt în tăceri astrale cum cerul mă răsfață,
Căci mugurul din scoarță, la viață s-a trezit.
Și stă în așteptare, cuminte, pân-la clipa,
În care primăvara-i va da un nou avânt,
Plesnind de sănătate, își va-nălța aripa,
Uitând, lăsând în urmă și trudă și pământ.

05/10/16, Barcelona -Lucica Boltasu
Cu adevarat toamna e anotimpul poetilor. Fii binecuvantata si sa te "rasfete cerul" o vesnicie, ca sa iti folosesc una din multele figuri de stil. Sanatate si pace de la Domnul nostru!
Adăugat în 06/10/2016 de vimara62
Superbe versuri de suferinta cristica si de speranta. Precum Apostolul Pavel poeta il roaga pe Domnul sa ridice "tepusul" durerii din suflet si din trup, si sa-i aduca vindecare acum si mantuire in veacul ce va sa vina: "Și mă proştern, în rugă, Îți cer mărite Tată,/Să îmi astâmperi focul din trupul marmoreu,
Țepușul ce mă ține legat, să-l scoți odată, /Să pot umbla pe cale, căci tare-mi este greu! /" Alaturi ii este Domnul care stie ce este suferinta, El insusi suferind pe Cruce nevinovat pentru pacatele lumii. Domnul este aproape in aceste incercari si dureri ale vietii: "Mă lupt de unul singur, dar nu fără de Tine,/Credința mi-e armura ce-o port când sunt lovit,/Cânt tremură piciorul și-n duh mocnesc suspine,/Îmi amintesc cât Doamne, pe cruce-ai suferit..." Dumnezeu sa va binecuvanteze cu sanatate si sa va mangaie sufletul si trupul in toate incercarile vietii. Har si pace.
Adăugat în 07/10/2016 de marin2016
Profundă, deosebit de frumoasă creația fii binecuvântată sora.
Adăugat în 12/10/2016 de floridinmaracineni
Statistici
  • Vizualizări: 1049
  • Export PDF: 228
  • Comentarii: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni