-Spune-mi copile cu ochii străini,
De ce esti tist, după cine suspini?
De cine ți-e dor și fața ți-e tristă,
Esti singur, cine în viață-ți există?
Ai mamă cu glasul de miere
Mângăieri, aripi de rândunele,
Cu dragoste așteptându-te acasă,
Sau ești singur când seara se lasă?
Ai tu părinte cu brațe muncite
Pentru pâine ca zilele să-ți fie linișite?
Ori, singur-n fereastră-i aștepți
Cu gândul-n plâns îi petreci?
Ți-e cald sau ți-e bine,
E cineva lângă inima-ți în suspine?
-Ai mei sunt departe de casă, de mine,
Au plecat pentru pâinea de azi și de mâine.
Doar cerul și Domnul este-Acel ce mă ține...
De-acolo primesc mângâieri
Când ei nu-s lângă mine,
Mâna-I cea bună o simt peste mine.
Când toți îmi sunt atât de departe,
Distanța de ei mă desparte,
Doar Domnul mi-e mamă și tată,
În iubiri-mângâieri, inima-mi-mbracă.
Îmi dă în tristeți mângâiere,
Mă-ntărește-n Cuvânt, prind putere,
El știe de mine în toate!
Mi-e medic, și soră, și frate.
Mi-e pâine și hrană pe masă,
Căldură de-s singur acasă,
Mi-e dulce în ''noduri-suspine
Și pacea I-o simt în mine.
...Mi-e floare -lumină-n fereastră,
Îmi zâmbește,-I cu mine la masă,
Mi-e dor mângâiat de părinți,
Ce trudesc-n depărtări pentru-arginți...
7 0ctombrie 2016
SandaTulics, Oconomowoc
Se cunoaște suferința copiilor rămași în singurătate, copii ai căror părinți au fost alungați de legi nedrepte pentru viața lor și a copiilor lor.