Tu n-ai putut măcar a ştii ,
Şi nici n-ai fi dorit vreodată ...
Mi-era deajuns a te privii ;
Se aprindea inima-mi toată !

De n-ar fi fost aşa să fie ...
O clipă de m-ai fi iubit
Am fi trăit o veşnicie ,
Am fi gustat din infinit ...

Iar dorul care de demult
În inimă a zămislit ...
Ar fi aprins în chip de lut
Scânteia visului iubit ...

Dar soarta noastră-nduşmănită
Cu lacrimi pururi voi stropii ...
Mi-e inima adânc mâhnită
Mi-e sufletul doar torţe vii ...

Prin toate-aceste căi deşarte
Pribeag , străin şi călător ,
Privesc dincolo de soarte
Căutând al fericirii dor ...

Găsi-voi oare de departe ,
O nouă oază în pustie ?
Prin văile ce mă desparte ...
Dă-mi Doamne din a Ta Iubire ...!