Lăsați-mi cugetul să zboare către Dumnezeu
Să mi se-nalțe gândul spre Creatorul meu!
Căci cine e ca El jos pe pământ și-n cer?
Nu-i vrednic altu-n lume să îi spun: Dumnezeu.

Nu-i om, nu-i soare, nu-i lumină
De-o strălucire cum o are El
Când îți întorci fața spre El te umple bucuria
Te vezi nimic, căci totul este El.

Lăsați-mi inima să-mi zburde în cânt de veselie
În bucurie sfântă de dragul lui Hristos!
Nu-mi spuneți: calea-nspre munți este mai scrută
Decât s-alerg la Dumnezeul meu!

Lăsați-mă în dans de alăută
Să joc, să cânt, să mă bucur de El!
Dorința-aceasta în inimă mi-e sfântă
Să-L întâlnesc pe Dumnezeul meu.

Lăsați pe-obrajii mei ca lacrima să curgă
Nu o opriți, nu mă dați înapoi!
Căci gata mi-este inima să cânte
Spre slava Celui ce-a veni pe nori.

Mai sfărâmă Doamne, obezile de fier
Și lanțul răutății iubirea Ta să-l rupă!
Mai faceți stăruință între voi
Ca Duhul Sfânt în Adunări să curgă!

Legat să fie brațul celui rău
Planul Divin voia să îl străpungă
Și schilodească-se odata dintre voi
Toți cei ce tulbură iubirea sfântă.

Ca El, Hristos, să fie totu-n voi
Nădejdea slavei care va să vină!
Hristos Isus S-a coborât în trup
Ca-n toți cei care cred, să fie El lumină.

Amin.