O frunză!
Da! Chiar așa!?! Ce-ți spune ție'o frunză?
Ce te invață despre Acel ce te-a creat?
Știi? Toate cad și se usuc-odata
Chiar de-au 'trăit' din seva nu stiu cărui,
prea important sau ne'nsemnat copac.
Acum, că e căzută și uscată,
Nu mai înseamna mult sau este poate chiar... nimic;
Dar ce a fost, ce mecanism întreg ascunde,
Vorbește mult, destul, deajuns de Cel ce te-a 'ntocmit!
Din ea au respirat atâția!
Din 'energia' - oxigenul ei a dat la toți,
Fără să plângă sau să se-ntristeze
Că nici o amintire nu este și nici nu va fi fost.
Pe-o frunză ce-a trecut, o-nlocuiește alta
Și-acest tribut sau poate unul mult mai greu, în urmă va plăti.
Și totuși, fără murmur sau să trâmbițeze multe,
Același scop măreț va-ndeplini.
O frunză nu e tristă când se ofilește
Și nici nu-i pare rău că e așa;
Desi trăiește scurt și nu-i bagată de prea mulți în seamă
Își face consecvent lucrarea sa.
Ce-a fost? Ce e? Sau: ce va fi o frunză?!?
Da știu...
E-aproape-absurd să te întrebi prea mult, și poate nu ți-ar folosi.
De ai o țintă și un scop predefinit 'nainte,
E necesar să știi a-l împlini!
Ai fost creat cu-n scop mai grandios decât îl are-o frunză,
Și doar 'un an' îți este acordat.
Să stai să plângi nu are rost și nici măcar n-ajută.
...Să investești în cer tu ești chemat!
Știi bine…
E greu sa te-ncrezi adesea-n Domnul
Și să fii tare când esti slab, neputincios.
E greu să râzi când tot îți vine-a plânge,
E greu, dar poți să birui totul prin Cristos.
Atunci când te crezi tare sau când crezi că ești puternic
Când crezi că lumea de aici este a ta
Este de-ajuns să-ntrebi sau să te informezi temeinic
De la mai toți și toate ce au fost naintea ta.
De ofilit ne ofilim cu toți în trupu-acesta,
Din zi în zi ce trece, tot mai mult.
De vrei sau nu, tu vei sfârși odată
La timpul hotărât de Domnul Sânt.
El știe gândul tău și tot ce inima-ți dorește
Să te ascunzi de El, nu poți, chiar de ai vrea
De El să te despartă poate,
E doar păcatul ce-nfășoară viața ta.
Nu te lăsa bătut de vânt și gânduri false,
Nu te lăsa robit de poftă și păcat.
Dedică-te lui Dumnezeu cu-ntreaga ta viața.
Căci doar prin El tu poți trăi în toate și pe deplin iertat.
Să Îl cunoști pe Domnul tot mai mult cu-ntreaga ta ființă,
Să te dedici acelor ce-s acum în jurul tău,
Să te consumi făr' să te preocupe
Că toți profită de curajul tău!
Ridică-te și dă-i lui Dumnezeu onoare!
Dedică-te deplin în lucrul tău,
Dar să nu uiți că numai harul Său măreț te ține,
Să lupți și să trăiesti pe placul Său!
Dedică timp în a cunoaște-n profunzimi Cuvântul
Și investește-n tot ce e etern.
Căci viaț-aceasta trece repede, ca gândul
Si tot ce-ai fost și-ai adunat pană acum...
Se duce mai repede ca ziua cea de ieri.
Viața fără El e ca o frunză
Ce-i fluturată și dusă de vînt.
Ce ai nevoie azi, mai mult ca mâine,
Este să Îl cunoști pe Domnul cel Măreț Sfânt.
Ce-a fost? Ce este sau ce va fi o frunza ?
Putin conteaza!
Cum ești sau ce ești tu?!?
De vrei cu-adevărat să-nveți mai multe
Privește-n jur la lucrurile cele mai mărunte
Și-nveți, înveți de Dumnezeu!
“Cel drept înmugurește ca palmierul și crește ca cedrul din Liban.
Cei sădiți în Casa Domnului, înmuguresc în curțile Dumnezeului nostru.
Ei rodesc până la bătrânețe, sunt plini de miez și de verdeață,
ca să se facă de cunoscut că Domnul este drept. Stânca mea!
În El nu există nedreptate!”
Psalmii 92:12-15 NTR
https://www.youtube.com/watch?v=MLHBZ-YDcIA
Copyright © 2016 Andrei Mereuță
Într-o seară (septembrie 2016) pe când mergeam spre casă de timpul de rugăciune de la biserică, pe drum am găsit o frunză. Era după ora 21 și pentru că a sosise sezonul ploios, afară începuse să plouă mocănește. Se întunecase deja și lumina de pe stradă cu reflexiile ce cădeau pe frunză au făcut-o să-mi pară interesanta, așa că m-am aplecat, am luat-o și am continuat drumul împreună cu o parte din grupul celor ce fuseseră la rugăciune.
Printre discuțiile entuziaste ce le-am purtat cu ei, mi-am adus aminte de momentele când am studiat la biologie în liceu despre furnză, despre structura și funcțiile ei. Fascinația ce mi-a produs-o acel studiu mi-a revenit în minte și am încercat să o transmit și celor ce erau cu mine. Subiectul discuțiilor s-a concentrat înspre frunza pe jumătate uscată, căreia am început să-i facem poze, spre uimirea și nedumirirea câtorva călători ce erau împrejurul nostrul. Cineva chiar ne-a întrebat ce am găsit așa de interesant la o frunză. Răspunsul nostru a constat în entuziasmul pe care am continuat să-l arătăm pentru banala frunză.
După puțină vreme ne-am despărțit, și eu am rămas în continuare cu frunza și gândul la Cel ce a creat-o pe ea și pe fiecare om în parte. Gândurile s-au sfârșit târziu în acea seară în care am meditat tot mai mult la Creatorul nostru, cum a pus El toate lucrurile la locul lor și cum știe El toate lucrurile, chiar și funcțiile și detaliile unei simple frunze ce urma să se descompună.
Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să ne preocupe mintea și meditarea la Cuvântul Lui, aprofundarea în studiu aduce cunoștința despre Dumnezeu și prin Duhul Lui ni se face descoperit, dar concluzia meditației din acea seara o găsiți mai aici.