Pe covorul timpului
Se țes anii vieții mele
Mângâiați de spini și stele
Și Mâna Cuvântului!

Ani din lacrimi înviați
Peste negura uitării
Cu lumina îndurării
Și iubire îmbrăcați!

Și mă doare-acest covor
Cu izvoarele divine
Dăruite pentru mine
În cântarea zorilor!

Dar nu plâng strânsoarea iei.
Îmi îmbrac în jar credința.
Nu mă stinge suferința
Pe cărarea veșniciei!

Port curată mântuirea
În lumină și în lut.
Chiar de anii m-au durut
Vindecare-mi dă iubirea!

Și-n dreptatea harului
Când va reveni Cuvântul,
Îmi va dezveli mormântul
Din sânul pământului!


Florești, Cluj