Au înflorit brândușele de toamnă,
Iar ghioceii stau sub frunze-ascunși,
-N-ai vrea să trecem peste iarnă, Doamne,
Să mai-nflorești o primăvară, printre nuci?

-N-ai vrea să nu ne ''țină calea''
Vânturi și geruri-nfometate,
De adevărul ce l-ai pus în noi,
Splendori de pietre nestemate?

N-ai vrea să prelungești bogata toamnă,
Cu rod îndestulat și hainele-i frumoase ,
Ale celei mai bogate și distinse-doamne?
N-ai vrea?

-V-am dat din primăvara veșniciei,
În Golgota când v-am iertat,
Dar mulți din voi ați risipit-o,
Și-acum: Vă temeți de iernat.

-Voi ați schimbat căldura inimii în ger,
Și rugile în ale ''lumii-sărbătoare''
Dulceața poamei din Cuvânt,
Pe lumea ce vă minte și acum vă doare!

-Voi ați ales ca să schimbați vântuțul
Ce-l bate Duhul Sfânt: subțire-ncetișor,
Voi ați ales tornadele nebune și-acum:
De primăvara Duhului cel Sfânt vă este dor?!

-Eu n-am schimbat nimic!
Din bunătatea dăruită,
Nici din iertare
Și nici din vara prelungită!

-Nu v-am lăsat flămânzi,
De tot ce-i bun și primăvară,
Voi ați dorit să vină iarna
Ce va-ngheța-n curând tot ce-i afară!

-Veniți de pe poteci înfrigurate,
La primăvara ce v-am dat-o în pustie!
Aduceți roade vrednice de pocăință
Și iarna? N-o să știți că a venit sau c-o să vie!

15 0ctombrie 2016
SandaTulics


...După Cina Domnului Christos...