O, cât de vitreg și de trist ne-ar fi destinul,
De nu ar fi venit Isus, la noi,
Am fi sorbit în veci de veci veninul
Și din infern. . nu-i cale înapoi!

Am fi strigat și plâns în agonie
De groază, disperare, de dureri,
Și mistuiți în foc o veșnicie. .
Și chinuiți neîncetat, de viermi. .

Dar Tu, Isuse, ai spus tare: “Nu!
Sunt frații Mei, nu-i voi lăsa să piară!”
Și coborî din ceruri, ca să moară
Și să-Și salveze a inimii comoară.

Și iată-L Prințul Păcii, El Hristos,
Din dragoste veni pe acest pământ,
Lăsând în urmă tot ce-i mai frumos,
Pe Tatăl Său, pe Îngeri, Cerul Sfânt.

El, Domnul Slavei și unicul Său Fiu,
S-a îmbrăcat în trupul de țărână,
Ca eu să fiu din morți, un suflet viu,
În haine albe, curat, fără de vină.

Veni la noi pe arșiță și vânt,
Veni să-Și caute a inimii aleasă
Și s-o răscumpere cu sângele Său sfânt,
Veni ca să-Și găsească a Sa Mireasă.

Noi toți acei ce fost-am condamnați,
Dar am crezut în Jertfa Sa Măreață. .
Acum suntem în dragoste iertați
Și din belșug trăim o nouă viață.

Să ne-nchinăm cu adâncă mulțumire,
În fața Celui care ne-a salvat
Și să-L iubim pe scumpul nostru Mire,
Așa cum ne-a iubit și ne-a iertat.

O, ce măreț și luminos ne este viitorul
Căci a venit la noi Isus!
Să cânte, să se bucure poporul,
Destinul nostru e în Ceruri, Sus!

Chișinău, 2 Octombrie 2016.