Cioplesc durerile, pășind sub cruce
Mă răsucesc în așchii spiralate,
Dar nu atât cât să plătesc păcate
Și nici mai mult decât aș putea duce.

Dar rana mea nu este înspre moarte,
Amarul e înfrânt de stropul dulce,
Vindecător ca Soarele străluce,
Din undele Iubirii adevărate.

Mi-e cupa plină, ca un cuib de astre
S-au înmulțit altare, exponențial,
În rugă frații, surorile noastre

Îmi sunt alături, mă însoțesc la mal,
Nu-i nici un val Iubirea să ne spele,
Prin ea vom birui pân' la final.