Se lasă înserarea...e toamnă şi e frig
Mă înfioară frunze ce-n treacăt mă ating...
Păşesc peste covorul de galben-ruginiu
Iar vântul îmi şopteşte că încă nu-i târziu...
Nu-i prea târziu acuma să mă opresc o clipă
Să mă îndrept spre ceruri pe-a gândului aripă
Şi-acolo, printre stele să-L caut pe Creator
Să-L rog cu stăruinţă să-mi vină-n ajutor...
Atâţia spini pe cale ce iarăşi m-au rănit
Atâtea vorbe grele ce m-au batjocorit
Îmi par ca o povară ce mă apasă greu
Şi vreau s-o pun acum pe Braţ de Dumnezeu...
Păşesc în cămăruţă...aici e cald şi bine
Mă înconjoară Harul ce vine de la Tine
Şi-ngenunchez la cruce...Te chem Părinte sfânt
Să-mi dai izvorul vieţii ce curge din Cuvânt...
Şi dă-mi putere Tată în viaţă cât trăiesc
Să laud sfântu-Ţi Nume...doar Ţie să-Ţi slujesc
Şi-n noaptea ce se lasă trimite-un sol divin
Să-mi dăruiească vise care-mi vorbesc...Amin!

Vulcan-19-10-2016
Mary