Toamna-i verde și cu galben...

Toamna-i verde și cu galben,
E maro, roșu, oranj.
Se usucă, dar și seva
Dăinuiește ea cumva.
Se ascunde, se retrage,
Să se odihnească-ar vrea,
Că-a purtat greul pe ramuri
Dar și mândră roada sa.

De la toamnă învățăm
Cursul vieții să-l urmăm:
În ploi să ne bucurăm
Și-n vânturi să rezistăm.
Fruntea sus, coșuri cu grâne,
Să purtăm fructele bune.
Și pe umeri când e greu,
Ochii către Dumnezeu.
Să-L lăudăm, să-I mulțumim
Pentru ceea ce simțim:
Și de bucurie mare,
Și de lacrimi de-ncercare.
Toate ne vor ajuta
Mai lipiți de El a sta.
Acestea ne-or pregăti
Și de cer ne-or-nvrednici.

E-o splendoare să privești
Fără să te ostenești.
Îți întorci capul, admiri,
Te uimești, dar nu transpiri.
Totul vine de la sine:
Peisaj, soare și bine.
Cineva S-a ostenit
Ca eu să fiu fericit.
Pân`la sânge a răbdat,
Chiar și viața Lui Și-a dat.
Seva-n mine Și-a transmis
Să trăiesc viață de vis.
Rodul Lui am devenit
Cel ce toamna-a făurit.
Și-o să fiu sus în grânar
Prin credință în hambar.
Câtă strălucire-o fi
Când cu toți ne-om întâlni?!
Cei ce-am slujit Lui Hristos;
Nimic n-o fi mai frumos.