Gând nocturn...
Autor: Vasile Mezinu  |  Album: Condeie tarzii  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de romanticul09 in 28/10/2016
Tot mai amară ne e viața
Un lung și dureros oftat
Și mă gândesc cum bunăoară
Am început-o avântat !

Trecut-au anii-n zbor ca vântul
Păreri sau vise dulci, s-au dus !
Și azi ni-așa de greu veșmântul
Tot ațintind privirea-n sus !

Cernutu-s-au idei mărețe
Ce-acum rămas-au amintiri,
Și-n raze de apus, binețe
Îmi dau râvnite ispășiri.

Și-așa dar, pagina vieții
Se-ndoaie-n susur blând, supus ,
Albindu-se-n apropierea
Mărețului Iubit, ISUS !
Singur acasa dar in prezenta Domnului , seara tarziu.


Frumoase versuri. Asa este, cu cat ne apropiem de sfarsitul drumului in aceasta lume, este tot mai greu, suntem tot mai obositi dar nadejdea vie pe care o avem ne da putere sa mergem mai departe. Multe binecuvantari.
Adăugat în 28/10/2016 de florenta.sarmasan
minunate versuri !
Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Adăugat în 28/10/2016 de danieladanab
Supeeerb! Doamne inmulteste harul! Fii binecuvantat frate Vasile! Ce ganduri minunate!
Adăugat în 28/10/2016 de lboltasu
Frumos! Dumnezeu să vă binecuvânteze, mult har şi pace-n Hristos Isus!
Adăugat în 29/10/2016 de godismystrenght
Statistici
  • Vizualizări: 1087
  • Comentarii: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni