Tot mai amară ne e viața
Un lung și dureros oftat
Și mă gândesc cum bunăoară
Am început-o avântat !
Trecut-au anii-n zbor ca vântul
Păreri sau vise dulci, s-au dus !
Și azi ni-așa de greu veșmântul
Tot ațintind privirea-n sus !
Cernutu-s-au idei mărețe
Ce-acum rămas-au amintiri,
Și-n raze de apus, binețe
Îmi dau râvnite ispășiri.
Și-așa dar, pagina vieții
Se-ndoaie-n susur blând, supus ,
Albindu-se-n apropierea
Mărețului Iubit, ISUS !
Singur acasa dar in prezenta Domnului , seara tarziu.
Dumnezeu sa va binecuvinteze!