O furnică duce-n spate
O povară cu de toate
Și mergând ea pe cărare
Se întreabă de ce oare?
Trec mereu prin greutăți
Și cuprinsă de tristeți...

Nu pot ca s-o las din spate
Să fiu și eu ca celelalte,
Să fac ce vreau, să fiu cum vreau
Să fac în voie ce îmi place?

Dar cum stă și se gândește
Aude o voce ce-i șoptește
Copila mea, de ce ai vrea ca toți să fii,
Când poți deosebit să fii! ?

Să fii o floare între spini
Lumină în întunecimi
Speranță pentru cei pierduți
Nădejde pentru cei căzuți
Să-ntinzi mâna celui ce n-are
Și să stai în ascultare...
Oh! E lucru mare! !

Nu oricine poate face
Lucrări mici dar importante
Să te duci la un sărac
Și să treci pe la orfan...
Însă nimeni nu-i în stare
Să le dea o încurajare
Nici cu vorba nici cu fapta!

Nu te teme, sunt cu tine,
tu să faci ce este bine
Și dacă vei asculta, biruință vei avea.
Nu te teme, căci în tine
Am pus ceva mai sus de lume
E puternic, nu-i oricine
El e Duhul Meu cel Sfânt
Ce veghează pe pământ.

Și când inima ți-e tristă
Tu să zâmbești mereu
Când furtuna e cumplită
Să te încrezi în Dumnezeu!

Când puterea ți-e slăbită
Înaintează prin credință
El vine în ajutorul tău
Atunci când chemi Numele Său.

Fii puternică și luptă
Nu te opri, nu da 'napoi
Mergi 'nainte prin credință
Chiar de lupta e în toi.

Fiica mea, în ascultare
De vei sta în ceasul greu
Mare-i birunța care
Vine de la Dumnezeu!