Chiar de nu vă vine-a crede
Eu sunt o creştină bună;
Dumnezeu care mă vede
Şi mă ştie şi mă crede
Ştie că nu spun minciună.

Da! Sunt o creştină bună
Şi pot ca să vă dovedesc
Am venit cu fusta-n mână
Căci nu vreau ca să se spună
Că sunt, cea care ispitesc

Ducând soră-n ispitire,
Făcând fraţii să vorbească
Despre surori şi-a lor fire
Spunând vorbe în neştire
Despre tagma femeiască.

Da! Am fusta la purtător
Şi o port cu mine-n geantă;
Îmi este de ajutor
Când slujesc sau cânt în cor
Cu surorile în strană.

Şi-o dau chiar şi cu-mprumut
La cine are nevoie;
Legea eu nu vreau s-o stric
Căci, aşa scrie în Cuvânt;
Femeia de bună voie

Tre' să stea în ascultare
Şi-n supunere totală;
Să nu se facă mai mare
Nici să calce în picioare,
Nici să fie ,,foc şi pară''

Că vreunul cu blândeţe
Se apleacă ca să-i spună
Sfaturi bune, s-o înveţe
Şi cu drag să-i dea poveţe
Cum se poartă o creştină.

Şi ca s-arăt că sunt creştină
Şi că sunt ascultătoare;
Azi am pus fusta pe mine
Căci vreau ca să fiu lumină
Şi o bună lucrătoare.

Nu mai vreau în nici un fel
Să fiu doar ca un fariseu;
Aş vrea să fiu un bun model
Şi să nu mă port c-acel
Care, sta-n faţa lui Dumnezeu

Proslăvindu-se pe sine
Şi ale lui mari merite.
Mă smeresc şi mi-e ruşine
Mă pocăiesc şi vin la Tine
Să-Ţi dau slavă, să-Ţi dau cinste

Că-n iubirea Ta cea mare
Şi în Sfânta Ta Lumină;
Îmi dai binecuvântare
Şi ai milă şi-ndurare
Şi mă-nveţi să fiu creştină.

Să mă comport ca atare
Ca să fiu bună creştină;
Mă dezbrac de provocare
De privire sfidătoare
Şi de ,,vorba mea cea bună''

Care parcă te trăsneşte
Te şfichiue şi te loveşte
Aşa ,,uşor'' de te trânteşte;
Doamne drag, binevoieşte
Şi cu gura Ta-mi şopteşte

Că mă ierţi şi mă ajuţi
Şi încă Te-nduri de mine;
La ce-am făcut, nu Te mai uiţi
Tu braţele mi le deschizi
Şi îmi spui: Vino la Mine!

De-aceea, azi Îţi mulţumesc
Şi mă îmbrac în Harul Tău
În Tine vreau să mă zidesc
Şi doar în Tine să trăiesc;
Tată îmi eşti şi Dumnezeu!

A.N 30.09.2016 Firenze