Doamne câtă frământare

Doamne câtă frământare,
Câtă lume tulburată,
Semn că mulți nu-Ți cunosc pacea,
Nici iubirea Ta curată.

Doamne câtă învrăjbire,
Câtă ură și minciună,
Semn că mulți nu-Ți cunosc voia,
Nici nu au inima bună.

Doamne câtă amăgire,
Câtă lume înrobită,
Semn că nu au adevărul,
Nici viața lor sfințită.

Doamne câtă viclenie,
Câtă lume prefăcută,
Semn că n-au primit Lumina,
Nici viața renăscută.

Doamne câtă răutate,
Câtă patimă, mândrie,
Semn că mulți nu cred în milă,
Nici nu cred în veșnicie.

Doamne câtă nepăsare,
Câtă lume împietrită,
Semn că nu-s pe calea vieții,
Nici cu inima smerită.

Doamne câtă suferință,
Câtă lume chinuită,
Semn că mulți nu știu de har,
Nici de viața fericită.

Doamne câtă trebuință,
E în lume de căință,
De-adevăr, de biruință,
De umblare prin credință.

de Teodor Groza
09.11.2016
Vișeu de Sus