Când glasul Tău cel blând mă cheamă,
Tresalt, și-alerg să Te-întâlnesc
Cuprins de dragoste și teamă
Privesc spre cer, să Te zăresc,

Și-Ți caut ochii cu privirea,
Vreau să Te văd dacă Ești trist...
Mă uit la Tine, fericirea,
Asa de iute Ți s-a stins...

''- Isuse scump, ce Ți se-ntâmplă?
De ce Tu încă lăcrimezi?
De ce din răni încep să-Ți curgă
Picuri de sânge-așa grămezi...

''-Mă simt mâhnit și simt durere
Cum aș putea să nu Fiu trist!
Nu vezi cum toți, după plăcere
În colivie s-au închis...

Nu-i vezi cum luptă împotriva-Mi,
Îl au vrăjmaș pe Dumnezeu...
Și nu ascultă de porunca-Mi
Ei au uitat cine sunt Eu...

Unde să-Mi fie veselia
Când văd atâta desfrânare...
Unde să-mi fie bucuria
Când văd poporul Meu cum moare...

Chiar și din cei aleși de Mine,
Au părăsit Cuvântul Meu
Și au ales plăceri deșarte
Uitând de tot pe Dumnezeu...

Eu sunt Aici și chem pe nume
Puțină vreme a rămas
Pe cei ce astăzi sunt în lume,
Veniți, veniți, e încă ceas....

Și cât e ceas, Harul rămâne
Dar vine-o zi când s-o sfârși...
Și veți rămâne jos, în lume
În chinul veșnic, pe vecii...''