La un semn , pornită mi-a fost calea ,
Nu cunoșteam ce soartă mi-se-așterne ;
O dulce taină îmi aprinse zarea
Și m-am trezit în depărtări eterne ...

Prezentul clipei îmi era străin ,
Eram un vis ce va să se-mplinească ...
O scânteire neaprinsă scânteind ,
O flacără ce va să se pornească ...

Nu cunoșteam ce e durerea ,
Iubirea , Dragostea și suferința ;
Nu cunoșteam ce e plăcerea ,
Nici dorul inimii și nici Credința ...

Cum am ajuns în văile deșarte ?
Ce-am vrut să aflu-aici în lume ?
M-am coborât în mările de moarte ,
Fără să știu , eu am primit un nume .

Și m-am născut în Valea Umbrei Morții ,
Întemnițat în patimi și dorinți ,
Legat am fost cu lanțurile sorții ,
Cu multe bucurii și suferinți ...

Dar nu vreau să rămân aici prea mult
În astă temniță de soarte ,
Doresc dorința inimii s-o-ascult :
Să zbor prin clipele ce mă desparte ...

S-ajung în Locul Mult Visat ,
Ce doar în pacea inimii se-arată ...
Să-L întălnesc pe Împărat
A toate Creator , de-a pururi Tată ...

Și să găsesc tot ce-am dorit
În inimă în lunga-mi pribegie ...
Să-L întălnesc pe Domnul meu iubit
Și să-L slujesc de-a pururi pe vecie ...