Stau la clavir... sunt fără profesor...
Aș vrea să cînt ce scriu poeții.
Și Golgota s-o-nalț major
Deasupra, la minorul vieții.

Îl văd pe Domnu-n Ghetsimani
Cu lacrime de-nfiorare,
Cum suferă între tîlhari
Și varsă sînge spre iertare.

Văd stropii din iubirea Lui
Căzînd pe pietrele Golgotei,
Cum sfarmă inima oricui
Și luminează bezna nopții.

Iubirea ce o dă Christos
Nu o cunoaște nici un munte—
Ci numai omul credincios
Iertînd o-nalță și-o pătrunde.

Golgota-i drumul, să urcăm,
Purtîndu-și crucea fiecare,
Și din iubire să-nvățăm
A-mparte orișicui iertare.

Azi poate ești în Ghetsimani,
Te lupți și tu ca Salvatorul...
Iubește frate pe dușmani
Și urcă muntele cu Domnul.

Stai singur la clavirul tău
Și cîntă Jertfa Îndurării.
Ridică Golgota mereu
Iertînd, pe muntele iertării.

12 ianuarie 2014