Smerit ca Domnul?...

Asa precum știți de la ai noști bunici,
Mai demult pe vremuri, se purtau... "OPINCI"
Și nu orișicare își putea permite,
Să fie la "modă" cu-aşa-ncălțăminte.
Bani n-avea oricine... să fie prea mulți,

De aceea bieții... umblau mult desculți.
De ți-ai pune astăzi în loc de ghetuțe,
Nişte amărâte.... scoapte.... opincuțe,
S-ar uita la tine lumea ca la show,
Pentru lumea nouă, ce e vechi, e nou.

Ei nu pot pricepe ce-nseamnă smerit!
(Și nu spun acuma să fii jerpelit)
Dumnezeu te cere să fii devotat
Şi-n lucruri mărunte ce te fac bogat.

Nici baticuri scumpe, nici pantofi toc cui,
Nici a ei rochiță, nici costumul lui,
Nu te pocăiește în ochii Domnului.
Când ești pocait(ă) cu adevărat,
Vei fi totdeauna Domnului pe plac.

Infrânându-ți firea, vechiul eu al tău,
Şi punând în fața ta pe Dumnezeu,
El să-ți fie-oglinda pe care să-ntrebi:
"-Sunt frumoasă Doamne? Sau sa mă machiez? "
"-Este bun costumul? Sau nu e in top?

Dacă nu-i la modă, nu-l imbrac deloc.
Să mă râdă alții? Nu, nu, nu se poate."
Uite-aşa te prinde pe neașteptate.
Moda, lăcomia.... pofta te orbește,
Și pe-acel ce-l prinde, il nenorocește.

Ca și băutura, când te prinde-n laț,
Vrei apoi fierbinte-a fi eliberat.
Orice-avem in lume; bine îmbrăcați,
Casă sau mașină.... nu suntem bogați.
Bogăția noastră nu e pe pământ,

Este sus în ceruri lângă Tatăl sfânt.
Nu îmbrăcămintea ne face bogați,
Ci purtarea noastră demnă de-a fi frați.
Frați nu doar cu frații, ci și cu Hristos,
Căci el ne arată cum să trăim jos.

În Cuvânt când scrie Pavel la Corint,
Le dă directive să se îmbrace sfânt.
Să nu ispitești, dar, când vii intre frați,
Să păcătuiască acei neînsemnați,
Căci cu mare-asprime pentru vina noastră vom fi judecați. Amin

C. G. 21/11/2016