emanuel837  Într-un anotimp ploios ce multe frunze cădeau. Pe un pământ secetos unde copaci se uscau Și fiecare frunză voia să acopere pământul Cu partea ei de culoare care a spulberat vântul. Este începutul anotimpului în care putem să ne bucurăm De un sfârșit de căldură ce cu drag l-am așteptat, Să înceapă din nou sezonul care noi ne mândrim De bogătiile minunate ce pâmântul ne-a oferit. Este anotimpul în care dăm cu bucurie din venit, Oferind la fiecare darul ce noi l-am pregătit. Pentru fiecare orfan s-au văduvă în parte Să ne bucurăm în toate de darul său primit. Să nu uităm de asta cum Dumnezeu ne-a iubit Încât ne-a dat un nume ce noi l-ai primit, Un nume veșnic ce nu-l meritam Atunci când El ne-a dat, când trăiam în păcat. Să nu fim împietriți ci să lasăm pace mereu Așa cum cel ce ne-a învățat prin Harul lui Dumnezeu, Să ne amintim mereu cum El s-a rugat Acolo sus pe cruce,când Duhul și-a dat. Să răscumpărăm pe Împărat ce mult ne-a binecuvântat, Cu un anotimp bogat și mult îmbelșugat, Cu fructe alese și tot felu de roade bune Șă se bucure omul cum Domnul la binecuvantat. AMIN