Privind spre cer,
Am înțeles ce-i bine
Strivindu-mi goliciunea
Din sufletul păgân,
Iar Tu, m-ai îmbrăcat
Cu har și bucurie
Când ochii mei căutau
Durerea s-o alung. 2 Cronici 20:12

Privind spre cer, Iov 35:5
Am înțeles mărirea
Iar mica mea putere
Fugise, tremurând,
Dar raza Ta de soare
Mi-a mângâiat privirea
Și te-am văzut prin ochii
Aceluia ce sunt. Psalmul 34:5

Privind spre cer,
M-am speriat, când munții
Cu umbra lor celestă
Domnea peste cuprins,
Dar ei șoptindu-mi, parcă
Mi-au dat puterea pietrii
Și-ncrezător în mine
Urcata-m către vârf. Psalmul 121

Poteca către vârf
Era anevoioasă,
Prăpăstii lunecau
Pe rând în urma mea,
Dar cerul luminos
Era atât de-aproape,
Iar eu slăveam pe Domnul
Și teama-mi dispărea.

Zăpada dinspre culme
Se rupse dintr-o dată
Și prinse a goni
La vale, fumegând,
Căra cu ea și pietre,
Pădurea rupse toată,
Iar eu eram cel prins
De iazul spumegând. Fapte 7:57-58

Eram acoperit,
Dar ochii mei vedeau lumina
Ce strălucea mai mult, mai tare,
Eram ca fulgul ce urca
Și ridicat spre vârful care
Urcase Duhul meu cel bun
Și ruga mea de-ncredințare
Ajută-mi Doamne! Fapte 7:59-60

Emanuel Giarmata