Te rog Doamne, luptă Tu
Cu potrivnicul viclean
Apară-mă Tu de-acela
Care mie mi-e duşman.
Întoarce faţa împotriva
Celor ce mă prigonesc,
Ruşinează pe aceia
Care moartea mi-o doresc.
Fie ei în veci ca pleava
Risipită în ţărână
Ṣi din ei nici amintirea
Printre vii să nu rămână.
Să le fie drumul lung
Prin pădurea cea adâncă
Îngerul să-i prigonească
Până s-or lovi de Stâncă.
Căci un laţ, fără pricină
Mi-au întins să cad în groapă
Cadă ei, deci, în mormântul
Care în ascuns mi-l sapă.
Nişte martori mincinoşi
Vor să mă-ngroape de viu
Mână-i, Doamne, ca pe-o turmă
Rătăcită în pustiu.
Când erau bolnavi, ca jertfă
Am postit cu plâns şi jale
Însă ei îmi întorc răul
Pentru binele cel mare.
Azi scrâşnesc din dinţi la mine
Precum leul la o pradă
Iar în ochii lor de ură
Nu au loc ca să mă vadă.
Doamne, Tu îmi eşti salvarea
Scapă-mă din cursa lor
Ṣi Te-oi proslăvi în lume
Ca pe-un sfânt Judecător.
Tu eşti drept dacă mă judeci,
De-am făcut vreun rău mă ceartă,
Nu-i lăsa să mă supună
La osânda lor deşartă.
Judecata Ta e sfântă
Ṣi pedeapsa Ta e dreaptă.
Cei ce sunt fără prihană
Zi şi noapte Te aşteaptă.
Copyright © 2016 Marin Mihalache
Har și pace!