– Eu plîng, copile, că sunt mare,
În orice lacrimă trăiesc...
Dar tu, ce plîngi, copilul mamei,
Ce plîngi, de nu te liniștești?

– Eu plîng, mămică, că sunt mic,
Și cu a lacrimii genune
Eu plîng că nu-nțeleg nimic,
Și-adaug lacrime în lume.

Din lumea mea imaculată
Născutu-m-am un rob blajin,
Și-un fiu la Casa-Mpărătească
Cu mare nume de creștin—

Dar plîng că nu-nțeleg nimic...


2 martie 2014