Motto: Cînd S-a apropiat de cetate și a văzut-o,
Isus a plîns pentru ea...
Luca 19:41

Eu Te-am văzut cu fața-nlăcrimată,
La poarta celor care Te-au urît,
Cu dragoste ne-nvinsă și curată
Cum mama fii-n prag 'și-așteaptă—
Stăteai în piept cu-n dor nestăpînit.

Stăteai cu mîna gingașă, miloasă
Și-ntinsă lung spre frații nemiloși,
Încît ai vrut să-i strîngi pe toți acasă
Să fie-n veșnicia cea frumoasă—
Ai Tăi copii la sigur adăpost.

Dar Te-am văzut cu fața-nlăcrimată
La poarta celor care Te-au urît,
Și-n loc de aspră, crudă răzbunare,
Citeam pe Fața sfîntă, iubitoare,
Cînd lacrima-Ți se despica căzînd—

Citeam pe fața Ta ca într-o carte
Și printre rînduri suspinai adînc:
"Ierusalim, cetate minunată,
De ce n-ai vrut acum, măcar odată,
Să guști iubirea Tatălui Preasfînt?

Ajuns-ai fiică a iertării, poate,
Sau o podoabă Celui Preaînalt—
Căci v-am iubit cu dragoste curată
Cum mama fiii-n prag 'și-așteptă...
Dar vai, iubiții mei, ați refuzat."

Acum îmi pare că Te văd, Isuse,
Din nou cu fața-n lacrime și chin,
Dar nu la poarta celor de-altă dată
Ci bați ades la inima-ncuiată
Ce a purtat mai ieri un nume de creștin.

Iaski 26 noiembrie 2016